Urmeaza statia...
Cand intri in metrou juri ca ai intrat in morga. Toti au privirile fixe, moace triste si ...zombie ce sa mai. Cei mai interesanti sunt smartofinistii aia care nu si-ar ridica privirea din ecran nici daca trenul ar deraia si parca iti vine sa scoti telefonul din buzunar sa te uiti la vreme sau sa spargi o bomboana.
E cea mai deprimanta experienta a diminetii, a pranzului si a serii. Oamenii de la metrou sunt tristi. Poate nu sunt tristi mereu dar cum intra si iau un loc parca au primit vestea ca sunt pe moarte. De ce oare? Habar n-am, cui ii pasa.
E interesant cand vezi cate unu care nu are ce face si se face ca nu se uita la tine desi se uita din 20 in 20 secunde. Abia astept sa-i prind privirea si sa ma uit in ochii lui cateva secunde pana cand se fixeaza in alta parte. Da, imi place chestia asta, ma face sa ma simt bine si rad in sinea mea. Ma simt ca un pastor care si-a gasit oaia si o duce pe drumul cel bun. Nu te mai uita in jur, oaie ce esti, vezi-ti de cititul vremii sau de jocul tau mic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Baga aici