Eu nu-i suport. Dimineata alergi spre munca dupa o noapte cand ai venit de la munca. Cam asta e programul nostru, astia care muncesc pentru pensiile lor. Ajungi in statie si n-ai loc de ei: pensionarii. Ajungi in autobuz, sunt tot acolo, inghesuiti pe scaune.
Este o batalie pentru scaun in lumea lor, cei care arata ca in curand vor elibera scaunul pentru totdeauna sunt cei mai sprinteni cand isi vaneaza locul. Se inghesuie, dau din coate, se uita urat, isi fac loc prin multime protejati de cojoacele alea scortoase. Urati, cocosati, imbracati urat. Sunt peste tot, strica dimineti cu respiratia si privirea. Nelipsiti de sacosa comunista, ei merg undeva.
Si nu poti sa te nu te intrebi unde se duc ? E ora 7 sau 8 sau 9. Dimineata. Tu esti grabit, ei au tot timpul din lume (nu chiar...) sa ajunga oriunde. Ai putea crede ca merg la doctor, dar multi dintre ei inca traiesc dupa un cod care le spune ca la doctor trebuie sa speli pe dinti, in urechi, dupa urechi, sa-ti iei camasa cea mai buna, haina cea mai putin mancata de molii, mersul la doctor e exclus. Asta ar fi singura varianta care i-ar fi scos din frustrarea mea.
Am facut o investigatie rapida. Ei (99%) se duc la cumparaturi. Da, la cumparaturi. In mall, in piata, in nu stiu ce magazin de legume si fructe. Destul de inteligent, nu? Mergi dimineata, aglomerezi viata si asa destul de aglomerata a tuturor ca sa-ti faci cumparaturile si apoi sa stai linistit toata ziua, sa-ti vezi de ale tale. Pai, pensionare, nu te gandesti ca tu ne strici noua dimineata? Tu mergi gratuit si eu dau bani pe calatorie ca tu sa ai unde sa-ti asezi curul. Nu, nu te gandesti si nu-ti pasa. Nici mie nu-mi pasa ca ai avut o viata grea, pentru ca minti. Esti gras ca ai mancat prost, esti cardiac ca ai fumat, ai probleme ca ai mancat galeti de mizerie si nu ai facut sport.
Daca vrei sa-mi demonstrezi ca nu am dreptate, vreau sa te vad mergand pe jos diminetile: nu te grabesti nicaieri, nu pierzi nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Baga aici